Inca din copilarie am fost fascinata de psihologia congnitiv-comportamentala si de limbajul non-verbal, probabil de aceea filmul meu preferat este „The butterfly effect” si in fiecare seara urmaresc (cu o atentie care ma sperie si pe mine) fiecare episod din CSI, Criminal Minds si Dr. House.
Schitarea portretului comportamental al unui individ mi se pare un puzzle din care avem efectiv doar piesa centrala. Daca in filme si in romane trairile si gesturile unui personaj sunt emfatizate pentru a da dramatism si intriga lucrarii, in viata reala, dimensiunea trairilor ni se pare exagerata, minimizam si persiflam reactiile celor de langa noi, neintelegand complexitatea de factori care au determinat acel comportament deviant.
E o lume care ne ofera pe tava depresia, anxietatea, fobiile, isteria, obsesiile, tulburarile de personalitate, instabilitatea emotionala, automutilarile si cel mai grav „drogul letal”, suicidul. Societatea este de vina ca putem
alege un „rau”? Este indiferenta umana o cauza? Sunt eu ca si individ cauza propriei mele existente?
Literatura de specialitate spune ca aparitia bolilor psihice este cauzata de un sistem de distorsionari ale realitatii, dar si de modalitati ilogice de gandire. Cauza? Experienta din trecut, fapte, atitudini si gesturi gresit interpretate, presupuneri fara un fond solid de agregare. „Mintea umana” este 24 de ore din 24 „la panda”…iar in balanta echilibrului emotional, lucrurile negative cantaresc mai greu decat cele pozitive. Ne concentram mai mult pe ce nu avem, ignorand toate lucrurile frumoase pe care le detinem si la care altii viseaza.
Sunt prea ocupat ca sa te inteleg, intelege-ma tu pe mine
Nu avem timp sa ascultam cu ochii gesturile celorlalti, nu avem rabdarea sa intelegem ca privirea pierduta a unui om nu inseamna doar ca e trist sau obosit, e greu sa te concentrezi pe altcineva, in afara de tine, intr-o lume in care doar tu contezi pentru propria persoana.
Acceptam cu greu sfaturile celor pe care ii vedem mai frumosi, mai impliniti, mai fara griji, mai bogati, „mai perfecti” decat insasi perfectiunea… Este dificil sa crezi ca intr-o societate care ne pune etichete, noi suntem insasi lipitorii de etichete. Si pretul pe care-l platim pentru asta ne costa o depresie: „Valorez prea putin?”, „Eu de ce nu sunt ca X?”, „Nimeni nu ma apreciaza la adevarata mea valoare!”
Construim sisteme de valori bazate exclusiv pe subiectivitatea derivata din propria noastra experienta de viata, care in mod obligatoriu este „mai multa si mai interesanta” decat a celor din jurul nostru.
Stiu ca nu sunt perfect, dar as vrea sa fiu pentru ceilalti
Cred ca aceasta este marea drama a omului din zilele noastre. Suntem ca o piatra care vrea sa fie neaparat cea mai pretioasa. Uitam, adesea, ca imperfectiunile noastre ne fac perfecti pentru cei din jur, pentru ca ne ajuta sa ne slefuim, sa ne poleim si sa defilam stralucitori pe podiumul unei vieti contruite numai pentru noi.
Uneori pare inevitabila frustrarea de a vedea in privirea oamenilor de langa tine absenta adulatiei, de a citi pe fetele lor ca esti la fel in fiecare zi, ca buzele lor nu fac efortul de a scoate cuvinte care sa-ti multumeasca, ca bratele lor nu se incordeaza ca sa te faca sa simti ca pentru ei contezi clipa de clipa…dar te-ai gandit vreodata ca poate nu ai nevoie de cuvinte pentru a intelege cat esti de important pentru ceilalti? Existi in viata lor in fiecare zi si pentru asta nu ai nevoie sa fii imbratisat.
Avem liberul arbitru dar il folosim doar in offside
Nu ne place ca altii iau decizii pentru noi, ne frustreaza ca nu suntem ascultati…dar, in esenta, nu facem nimic ca sa schimbam asta.
Suntem liberi sa alegem intre posibilitatile pe care viata ni le ofera. Raul si eroarea devin, astfel, rezultatele alegerilor gresite ale fiecaruia si ele nu pot fi excluse din niciun proces de decizie pe care-l desfasuram la nivel psihologic. De fapt, asta nu ne place! Pentru ca, in esenta, ne-am dori ca toate alegerile noastre sa fie bune, sa nu implice riscuri, sa nu implice niciun factor negativ care ne-ar tulbura echilibrul emotional cultivat pana la acel moment. Ghici ce? Nu se poate….liberul arbitru nu e ca un cartonas rosu pe care-l arati doar in cazuri extreme, el sta in buzunarul tau de cand ai inceput sa existi. E alegerea ta cand si cum sa-l folosesti.
Body language, de la senzualitate la semn de boala
Limbajul trupului, comunicarea non-verbala…o avalansa de sentimente si trairi exprimate, pe care prea putini le observam si pe care si mai putini le luam in seama.
Suntem obisnuiti sa ascultam doar sunetele si cuvintele care „ies pe gura” si de cele mai multe ori ele sunt doar goale. Exprimam mai mult atunci cand nu vorbim, si cu toate astea nu avem educatia care sa ne faca sa intelegem comunicarea non-verbala.
Gesturile involuntare sunt in plenitudinea lor un real ospat emotional, o expresie a gandirii in cele mai profunde procese ale sale. Ele oglindesc cel mai bine personalitatea si temperamentul fiecarui individ in parte. Ticurile, gesturile marunte, tresaririle, schimbarile privirii, incruntarile, relaxarea fetei etc., fiecare dintre ele ne poate ajuta sa diagnosticam o stare emotionala.
Cum facem asta? Asa cum spuneam, nu avem educatia comunicarii non-verbale pentru ca niciodata nu am considerat-o ca fiind importanta. Dar, fiecare dintre noi are propria experienta de viata si multe dintre trairi urmeaza acelasi „pattern”. Asadar, suntem capabili psihic sa identificam asemanarile dintre gesturile noastre si gesturile celor cu care relationam. De ce n-o facem?
Pentru ca nu ne pasa!
Lumea e depresiva, in aproximativ 121 de milioane de tipuri
Depresia afecteaza, la nivel global, aproximativ 121 de milioane de oameni. Potrivit specialistilor, numai in Europa de aceasta boala sufera 50 de milioane de persoane. De altfel, depresia este una dintre cele mai frecvente cauze ce afecteaza starea de sanatate, avand impact major asupra functionalitatii pacientului.
„In anul 2020 depresia va fi a doua cauza de dizabilitate, dupa afectiunile cardiovasculare. In ceea ce priveste prevalenta, ea este variabila si depinde de tarile in care s-a efectuat studiul. In schimb, depresia este de doua ori mai frecventa la femei decat la barbati”, a explicat dr. Bogdana Tudorache, presedintele Ligii Romane pentru Sanatate Mintala, pentru PaginaMedicala.ro
Intregul articol poate fi accesat aici: Depresia, a doua cauza de dizabilitate in 2020
Nu fac „group support”, deci n-am concluzii optimiste
Toti stim ca este posibil sa experimentam sau sa fi experimentat un episod depresiv, putini o constientizam, si mai putini o admitem, iar daca unul dintre noi lupta impotriva depresiei are toata stima mea. Si…..stima mea conteaza, pentru ca, recunosc, sunt tare! 🙂
Va doresc sa tineti capul sus si pumnii incordati ca sa ripostati atunci cand vrea sa va loveasca peste bot!
Respect.
P.S. melodia postului
Sera cu Idei 
Cred ca asta spune totul: „Dar te-ai gandit vreodata ca poate nu ai nevoie de cuvinte pentru a intelege cat esti de important pentru ceilalti? Existi in viata lor in fiecare zi si pentru asta nu ai nevoie sa fii imbratisat.”
Cred ca putem spune ca bolile psihice sunt intr-o oarecare masura rezultatul narcisismului nostru! Rezultatul obsesiei de a ne iubi atat de mult pe noi insine!
Fara a constientiza acest lucru, de cele mai multe ori!
Iti recomand „Lie to me”.
sa stii ca era pe lista mea de seriale :)) mai am putin si termin tot ce ma interesa! Multumesc, dear! Te pup!
Super melodia de final!
:)) e splendida! multumesc pentru ea!
sunt de acord in totalitate cu cele scrise in postare.
comportamentul non verbal ofera cele mai acurate indicii despre persoanele de langa noi. adesea aceste indicii ne privesc si pe noi.
nu de putine ori, am realizat de daca decriptat cum trebuie comportamentul non verbal aql celor din jurul meu preveneam anumite evenimente sau macar eram pregatita.
de asta, poate si din frica, mi-am format un detector al avcestor indicii, mai ales in cazul persoanelor de care nu sunt sigura.