Sa fii omul lui „asa trebuie”

Imi scria Bianca, acum cateva saptamani, despre omul de societate in viziunea ei…Am simtit nevoia sa-i solicit o detaliere a subiectului, intrucat „omul de societate” a incetat sa existe dupa perioada interbelica. In fapt, ea se referea la romanul obisnuit care isi raporteaza viata la cutumele si moravurile societatii actuale: fac asta pentru ca asa trebuie, nu fac aia fiindca nu vreau ca x sau y sa ma barfeasca, sa rada de mine, sa …. Mda, ce-i drept, cred ca multi dintre cei pe care-i cunosc (eu insami regasindu-ma in aceasta situatie) tind sa=si controleze pornirile, ideile, actiunile raportandu-se la ce crede societatea si la ce cred cei din jur. Cred ca e mai safe pentru tine sa nu-ti asumi riscuri, sa nu iesi din tipare, pare mai dureros sa auzi ca altii te comenteaza, decat sa nu te comenteze deloc…Si e un paradox, stii de ce? Pentru ca suntem construiti ca sa ne dorim lucruri, sa fim cumva in centrul atentiei (insa fara a risca, sa fim safe, aplaudati etc.). Sunt oameni care au o viata atat de trista si lipsita de multe lucruri, incat au pornirea malefica de a trai viata altora…Acestia sunt oamenii pe care eu ii numesc „trolli”, sunt cei care iti urmaresc viata ca pe un serial  si simt nevoia sa extraga doar aspectele negative pentru a putea comenta, barfi toate astea intr-un mediu social. Sunt oamenii care cred ca sunt acceptati de grupurile sociale (90% femei) daca barfesc, daca aduc informatii picante despre altii, daca sunt un fel de „sursa” pentru grupul in care vor sa fie integrati si apreciati.

De la omul ‘asa vreau” la omul „asa trebuie”

Sa ridice mana sus cel ce a facut doar ce a vrut in viata….Recunosc, de multe ori am vrut sa fac lucruri, dar m-am oprit…pentru ca oamenii de langa mine imi spuneau „nu asa se fac lucrurile”, „oamenii nu vor intelege”, „nu e dupa cum vrei tu” etc. Si m-am oprit, m-am conformat unor lucruri fara explicatii, in fata unor oprelisti care n-au nicio explicatie logica…Dar am facut-o ca sa evit ceva…dezamagire, esec, frica de a fi judecata, teama de a risca, de a ma face de rusine….Si stii ce doare? Cand in tine inca arde dorinta de a face acel lucru, insa exista frana aia care-l tine pe loc. Vezi, viata lui „asa trebuie” e mai sigura pentru ca stii clar ca trebuie sa ai o viata de tipul: Trebuie sa ma marit, trebuie sa fac un copil, trebuie sa am un job sigur, trebuie sa am cat mai multi prieteni, trebuie sa…..ma privez de mine!

Si mai este si treaba cu educatia…Pana acum ceva vreme credeam ca doar parintii mei si ma rog, generatia lor si a bunicilor e mai „conservator-comentatoare” asa. Insa, mi-am dat seama ca si cei tineri, cei din generatia mea gandesc la fel…Pentru ca au crescut la fel, au crescut in familii in care treaba vecinului de la etajul 3 era la fel de importanta ca tezele sale, intr-o societate in care existau reguli clare inoculate despre ce e important, ce e bun, ce e rusinos, despre ceea ce conteaza….

Imi amintesc si acum de comparatiile competitive ale parintilor mei de tipul „X are 10 capete?”, „Fata lu’ nea Y intra in casa la 8 seara” etc. Sunt ferm convinsa ca aceeasi atitudine si aceleasi replici le-au auzit toti cei de varsta mea… Societatea romaneasca este negativ comparativa si competitiva…Cand cresti asa, inveti sa-ti raportezi abilitatile si talentul la altii, nu sa-l cultivi si sa-l dezvolti pentru tine..ci pentru altii….si crestem frustrati ca „trebuie” sa fim mai buni, mai ceva ca vecinu’. Cred ca de aici ni se trage „curiozitatea” (ca s-o numesc nesimtire) de a intra abuziv si de a comenta vietile altora.

Si da, Bianca, cred ca e ceva destul de romanesc „trasul cu urechea” in casa vecinului, pentru ca-n alte tari, oamenii isi vad de viata lor. De ex., in cele 3 luni in care am stat in SUA, m-am simtit libera…oamenii de acolo au o alta cultura si o alta educatie, ei sunt responsabilitizati de mici, sunt educati sa exceleze pentru ei, pentru a se putea bucura de ceea ce vor ei..traiesc intr-o societate care incurajeaza performanta financiara si sociala individuala.

Eu vreau sa fiu „mai cu mot” pentru mine, nu ca sa-ti fac tie in ciuda

„Vrei sa fii tu mai cu mot”, o expresie pe care am auzit-o de nenumarate ori..Sa fie frustrare, sa fie invidie, sa fie limitare, neputinta…sa fie o patologie a societatii noastre? Ne sabotam intre noi? Vrem ca toti sa abordeze aceeasi mediocritate si absenteism social, pentru ca noi nu suntem capabili sa fm buni pentru noi? Nu stiu, raspundeti-va voi!

                                                                                                                                    sursa foto: mintea-de-ceai.blogspot.ro

Respect!

Anunțuri

Un comentariu

  1. bianca · · Răspunde

    great!!! multam pentru articol si felicitari inca o data pentru tot ceea ce faci!! „let’s hope for a free life”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: