Bogdan Grigore: ” Cred ca romanii incep sa aprecieze avantajele charismei, flexibilitatii si autenticitatii”

Pe Bogdan Grigore l-am cunoscut contextual…in cadrul unui proiect. Asa se intampla mereu, oamenii faini, de la care e musai sa inveti ceva, apar in viata ta atunci cand nu te astepti. Participam la un workshop de improvizatie si trebuie sa admit faptul ca ma rodea o curiozitate, intrucat niciodata nu fusesem dedicata dezvoltarii personale, desi la nivelul limbajului propovaduiam acest demers. Asa a aparut el…un om cu o fata blanda, calda, deschisa, cu „un joc alert” de picioare care, pesemne ca, m-a marcat pana in ziua de astazi.

Ne-a vorbit despre improvizatie, despre dezvoltarea personala prin joc…Stilul acesta „altfel” de a ne scoate din carapace, de a ne inlatura cele 100 de cojoace pe care ni le punem ca sa acoperim bine de tot zona de confort, a fost pentru mine ca o revelatie….Si mi-am dorit sa-l cunosc pe omul care face asta….Et, voila!

Despre Bogdan Grigore trainerul si fotograful puteti citi aici! Si credeti-ma,exclamativul „UAU! ” nu cuprinde esenta parcursului sau profesional frumos si sanatos, pentru care „Chapeau bas!”

Inainte de interviu, meet Bogdan:

 M-am gandit sa incep discutia cu tine printr-un joculet. Iti dau o tema de rezolvat pe loc: sa presupunem ca esti Zeus si ca vrei sa lasi pe pamant 6 lucruri care te definesc. Ce elemente ai alege?
Bogdan: Imi plac provocarile! As lasa muntii, padurile, oamenii frumosi, teatrul, aparatul de fotografiat si cartile.
Bogdan, esti trainer de improvizatie. Cum consideri ca ajuta „terapia” prin improvizatie la dezvoltarea personala si profesionala?
Bogdan: In primul rand pentru ca razi mult, si asta ajuta la destindere si relaxare. Apoi pentru ca descoperi noi ipostaze ale personalitatii tale, iesind din spatiul de confort, provocandu-te si explorand diferite roluri si situatii. Apoi inveti sa te adaptezi, sa accepti greselile, sa faci conexiuni, sa il sprijini pe celalalt, sa spui „Da si…” in loc de „Nu”.
Din punctul meu de vedere, ai o abordare neconventionala asupra dezvoltarii personale. Ce atuuri are” jocul” in contextul dat?
Bogdan: Eu cred ca oamenii invata mai bine prin joaca. Pentru ca atunci cand te joci esti mult mai implicat, mai deschis, mai relaxat. Apoi in joc exista partea de amuzament, care secreta o multime de endorfine in sistemul nostru. Plus ca, oamenii s-au saturat de atatea reguli si restrictii. Vor sa-si descopere potentialul, vor sa-si depaseasca conditia, iar in cadrul workshop-urilor de improvizatie au ocazia asta. In cadrul unui grup de dezvoltare persoanala iti provoci interiorul diferit decat intr-o sedinta de coaching sau terapie. Iesi mai mult din spatiul de confort, si mult mai natural. Exercitiile si activitatile de improvizatie joaca rolul de metafora pentru participanti si astfel ei isi experimenteaza sinele in mult mai multe ipostaze decat sunt provocati in viata de zi cu zi.
Crezi ca romanii sunt pregatiti sa se cunoasca pe ei insisi? Cati dintre cursantii tai se simt realmente confortabil cu sinele lor?
Bogdan: Cred ca romanii incep sa aprecieze din ce in ce mai mult avantajele charismei, flexibilitatii si autenticitatii, lucruri pe care ti le poti dezvolta cu ajutorul improvizatiei. De asemenea observ in jurul meu o nevoie de intoarcere catre natura, catre lucrurile simple, catre propria persoana. Exista o vorba care spune ca : „Numai un nebun poate crede ca facand aceleasi lucruri poti obtine alte rezultate.” Societatea din jurul nostru se schimba foarte rapid si atunci nevoia de adaptare creste. Si in toata aceasta goana dupa cariera si rezultate, simtim nevoia unui conectari cu noi insine.
Ce fel de reactii ai primit din partea oamenilor in cadrul trainingurilor tale bazate, indeosebi, pe spontaneitate?
Bogdan: Cele mai diverse: de la curiozitate, ras, entuziasm pana la neincredere, teama. Construirea unui mediu de confort e foarte importanta pentru noi, de aceea grupele noastre au 10-12 persoane, astfel participantii ajung sa se simta in siguranta si se pot exprima/explora mai usor.
 
 Din experienta ta de pana acum, de ce crezi ca le este oamenilor greu sa apeleze la sursele de dezvoltare personala intr-un cadru “oficial”?
Bogdan: Nu cred ca le este greu, doar ca nu stiu foarte multi de existenta acestor tipuri de activitati. Sau daca afla, nu stiu ce sa aleaga. Pe de alta parte fiind bombardati cu atat de multe oferte de grupuri, workshop-uri, training-uri ajungi sa ramai in aceeasi zona de confort, pentru ca nu stii de ce ar trebui sa alegi ceva in detrimentul la altceva. Pe de alta parte de cele mai multe ori astfel de grupuri de dezvoltare prespun si o parte de implicare si responsabilitate, in sensul ca te inhami la un numar de sedinte. Sunt alte persoane care prefera sa investeasca in exterior (haine, cosmetica, accesorii) decat in interior. De asemenea locuitul intr-un oras cu atat de multe oportunitati si oferte de petrecere a timpului liber creaza concurenta inclusiv intre tipurile de activitati, si astfel un workshop seara poate concura cu o iesire la film cu partenerul sau la bere in centrul vechi cu prietenii.
Care sunt valorile umane pe care incerci sa le transmiti prietenilor care vin la training-urile tale?
Bogdan: Partea de acceptare a celuilalt si de punere a lui in valoare. Sa nu judeci. sa fii prezent. Sa construiesti pe ceea ce ai la dispozitie. Sa accepti esecul si sa spui :uhmm..ce interesant, oare ce pot sa scot din asta. Asumarea de riscuri. Adaptarea la provocari noi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cochetezi si cu fotografia. Spune-mi, te rog, care este perspectiva ta asupra artei fotografice si cum reusesti sa surprinzi launtricul intr-o fotografie?
Bogdan: Fotografia a inceput ca un mod de exprimare artistica a mea. Apoi s-a dezvoltat din curiozitate si prin ca descopeream lumi noi si  perspective diferite. Acum a devenit un mod de provocare a mea si a celor din jurul meu, cateodata chiar o metoda de explorare si dezvoltare personala. Ce tip de fotograf sunt? Cel care incearca sa creeze conexiuni, sa fie spontan si sa observe lumea din fata lui si sa ofere o perspectiva personala asupra ei.
 
Esti unul dintre fotografii care abordeaza fotografia nud. Ce particularitate are aceasta abordare artistica? 
 Bogdan: Acest tip de fotografie este o provocare in sine, simplu si prin faptul ca nu este atat de acessibila atat fotografilor cat si modelelor. Acest tip de fotografie e o lupta cu prejudecatile si complexele noastre. Poate de aceea este si foarte importanta partea de comunicare si conexiune pe care o pot stabili cu modelul, aceasta creand premisele increderii si sigurantei, aspecte absolut esentiale intr-o astfel de experienta artistica. Pe de alta parte cred ca si educatia pe care o are fotograful conteaza foarte mult.  Si aici, nu ma refer doar la educatia artistica, ci inclusiv la cea de viata sau de cultura generala. Pentru ca fotografia nud inseamna pentru mine, dincolo de explorarea interiorului unei persoane cu ajutorul corpului, si o serie de metafore si conexiuni pe care le descoperi si relevi atunci in prezent. De aceea nici nu sunt adeptul copierii unor ipostaze celebre sau a unor fotografii reusite.
Eu cred ca intre model si fotograf se creaza un spatiu magic in care impreuna se pot construi povesti. Daca as veni cu povestea de acasa, n-as face decat sa ma ingradesc pe mine si femeia din fata mea. De aceea, eu vad fotografia nud si un mod de dezvoltare personala, de explorare a propriei feminitati, de provocare a unor prejudecati, de castigare de incredere in propria persoana. Mai ales in societatea de azi in care presiunea asupra femeii si aspectului fizic sunt atat de puternice si creeaza atat de multe frustrari si complexe, care in societatea de consum se rezolva prin shopping de cele mai multe ori. 
De obicei fotografia nud are in centrul ei femeia. De ce? Sunt barbatii mai putin deschisi catre aceasta abordare?
Bogdan: Cred ca e vorba si de presiunea sociala. Asa cum am spus mai sus, eu cred ca barbatii nu sunt atat de presati de societate in legatura cu aspectul fizic. De asta nici nu se compara industria cosmetica si de moda intre barbati si femei. Pe de alta parte barbatii nu considera ca un simbol al masculinitatii sa-si surprinda corpul dezbracat. Il vad mai degraba conectat cu o anumita minoritate sexuala sau cu industria pornografica. 
Ca sa concluzionam intr-un mod mai clasic, spune-mi de ce ai ales improvizatia si ce mesaj ai vrea sa retina oamenii din jurul tau?
 Bogdan: Am ales improvizatia pentru ca imi plac provocarile si pentru ca mi-am dat seama ca partea de adaptare si flexibilitate in sociatetatea actuala sunt esentiale. De asemenea apar o multime de beneficii secundare: charisma, expresivitatea, spontaneitatea si simtul umorului.
As incheia cu un citat care cred ca reuseste sa condenseze filosofia improvizatiei si a faptului ca invatam, ne descoperim si crestem prin joaca :
            
„Prefer sa distrez oamenii cu speranta ca vor invata, decat sa-i invat cu speranta ca se vor distra” – Walt Disney

Bogdan, iti multumesc inca o data pentru amabilitate si pentru ca m-ai facut sa cred in ceea ce faci!

O arta fara prejudecati, mai jos, pentru voi:

Anunțuri

Un comentariu

  1. Da, foarte interesanta abrodarea si ideea in principal.Nu multe sunt persoanele care vad lucrurile astea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: