Nu meritati sa va bucurati de zambetul copiilor carora le dati lacrimile!

Nu am copii si inca nu-mi doresc. Nu dau sfaturi nimanui cu privire la educatia unui copil pentru ca nu este treaba mea. Singura postura din care pot vorbi este cea de copil.

Astazi m-am infuriat, mi-au dat lacrimile de nervi pentru ca am privit blocata o scena groteasca:

O familie de 4: 2 parinti destul de tineri (ca zic cam la vreo 30 de ani si ceva) 1 copil sub 1 an (in carucior) si unul de 5-6 anisori intrau in scara blocului.

Tatal catre mama: Hai dracu’, misca-te mai repede!

Mama catre tata: Ho, ca ma misc….

Si dintr-o data lasa caruciorul cu micutul care dormea in el si spune: „Aici il las, ca nu l-am facut singura!”

Apoi, se urca in lift si pleaca. El urca pe scari si dispare.

In urma lor au ramas copiii, cel mic dormind in carucior, cel mare langa fratiorul lui. Obisnuit cu situatia, baiatul leagana caruciorul si spune: „Hai ca TOT eu sunt aici”. Se uita la mine, mai ca-i vine sa planga, are ochii umezi si buzele stranse tare…M-am uitat la el speriata si neputincioasa si i-am zis: „Probabil s-au dus pana sus sa ia ceva si coboara. Tu sa nu-ti faci griji.”

M-am urcat in lift si mi-au dat lacrimile efectiv de ciuda, am injurat si am condamnat tot ce se putea…Am ajuns in casa revoltata si le-am povestit oamenilor mei intamplarea…MI-A LASAT UN GUST ATAT DE AMAR!

O sa-mi permit sa spun ceva, o sa-mi permit pentru privirea aceea a baietelului, pentru somnul dulce al fratiorului sau…Dragi parinti, voi i-ati facut…V-ati asumat ca trebuie sa-i cresteti! Nu va intelegeti, divortati! E simplu….Va mirati ca apoi devin sociopati, ca devin rebeli, ca se drogheaza, ca nu reusiti sa comunicati cu ei…Nu sunt parinte, repet, dar sunt copil…Si stiu cum este sa-ti pui mainile la urechi ca sa nu mai auzi certuri, stiu cum este sa te simti nedorit si singur…Si asta-mi da dreptul sa va spun asa: ” Nu meritati sa va bucurati de zambetul copiilor carora le dati lacrimile! Copiii vostri sunt oameni, nu saci de box, nu jucarii!Reveniti-va!”

Respect!

sursa foto: http://favim.com

 

Anunțuri

2 comentarii

  1. Scuză-mă dar nici tu nu trebuia să laşi doi copii mici singuri în scara blocului. Asta arată cultura noastră, nu ne băgăm în problemele altora, să se descurce… Numai privim de la distanţă şi vai ce rău ne pare dar trecem mai departe cu o părere de rău şi cam atât. Trebuia să îi iei şi să îi duci la părinţii lor, dacă nu ştiai exact unde stau te interesai pe la vecini. Orice om civilizat şi responsabil aşa ar fi făcut. Ceea ce i-ai spus tu copilului nu a avut niciun rost, mai bine te abţineai, nu ai făcut decât să le arăţi că uite, şi eu v-am văzut şi vă tratez cu aceeaşi nepăsare, dar voi să nu vă faceţi griji, e ceva normal.

    1. Va respect opinia, insa eu am povestit un context, erau pe scara persoane mai in varsta si care locuiau de ceva vreme in bloc care sa-i ajute pe cei mici. Si sincer va spun ca si daca nu ar fi existat cineva care sa-i supravegheze, as fi ramas cu ei pe scara pana ar fi venit mama si tatal lor, nu as fi luat copiii sa-i duc la parinti, intrucat oamenii sunt cum sunt si nu-mi permit sa intervin in viata acestora sau sa isc alte discutii.

      O seara frumoasa va doresc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: