La posta, o experienta vintage si vie

Zilele trecute a trebuit sa fac o excursie la posta. De cum am intrat am avut un flash-back din copilarie…Nimic nu s-a schimbat de acum 12 ani cand mergeam cu cecul sa-mi scot alocatia. Absolut nimic…Nici macar calculatoarele la care lucreaza doamnele de la Posta. Totul este 90% executat manual, de la numaratul plicurilor, sortatul lor pe categorii, birocratia excesiva care te scoate din pepeni, plimbatul aiurea pe la ghisee etc. Si mizeria, maldarul de hartii aruncate pe langa cosurile mici de gunoi (2 la numar intr-un oficiu postal mare si incapator cu mult trafic).

                                                                                           sursa foto: pastorul.ro

Unde e piatra? Ne-a furat-o plafarul?

Parca nimic nu m-a marcat mai tare ca urmatoarea conversatie:
Doamna 1: Du-te si ia piatra de la plafar ca e piatra noastra, de-aia sta deschisa usa.
Doamna 2: Nu mai e piatra, ne-a furat-o plafarul si au si inchis…
Doamna 1: Ce oameni, au inchis si ne-au luat si piatra. Era piatra noastra, ne-a furat piatra..

In anul 2012…inca exista batalia pentru piatra care tine deschisa usa…

Ce-as face eu ca sa schimb cumva imaginea prafuita a Postei Romane si sa ajut putin la usurarea muncii de furnica a angajatilor?

– plicuri colorate in functie de specificul scrisorii/coletului: galben pentru recomandate, albe pentru cele obisnuite

– as dota fiecare oficiu postal cu xerox si pixuri

– as lua rafturi cu buzunare pentru pliantele care stau insirate pe ghiseele lungi

– as pune usi pe arcuri, cu sistem automat de deschidere

– as combate piatra cu instalarea unor aere conditionate

– as lua cosuri de gunoi mai mari, mai multe si nedeplasabile

As face o campanie de „Sters praful de pe Posta Romana” pe care as numi-o: „Simte apropierea celor dragi”..Pana la urma ce poate fi mai personal ca o scrisoare redactata de cineva drag, fie cu pixul, fie la calculator…o scrisoare pe care poti simti(cu putina imaginatie) parfumul expeditorului, o scrisoare pe care poti vedea lacrimile, buzele omului drag? Cate e-mailuri sunt atat de personale? Atat de vii? Cate e-mailuri miros ad literam?

Hai ca m-a luat nostalgia…

Respect!

O melodie a la Leonard Cohen:

Anunțuri

Un comentariu

  1. eadelina · · Răspunde

    Dragut:) Pai cand scrii un email, draga mea, nu mai stai sa te gandesti unde notezi expeditorul, unde destinatarul, sa completezi si-o confirmare de primire daca vrei Reply … Adevarul este ca asociem imaginea Postei cu mult praf, insa aceasta institutie are potentia sa ramana vintage si vie, cum scrii tu, numai daca isi propune:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: