Hugo, un film educativ prin povesti

Va spuneam acum ceva vreme ca astept sa apara „Hugo” si in Romania. Nu este un film pentru copii, ci mai degraba este un film cu 2 copii (ca si varsta) si cam atat.

Sinopsis: Hugo este un baietel orfan, care traieste in turnul ceasului din gara centrala din Paris, in anii 1930. Singura mostenire de la tatal sau o reprezinta un robotel stricat, care pentru a fi reparat il trasforma pe Hugo intr-un hot si astfel ajunge sa fie urmarit tot timpul de „Politia orfanilor”. Hugo crede ca daca va repara robotul stricat, care are un stilou in mana, acesta va putea sa-i scrie baiatului un mesaj de la tatal sau.  In jurul acestei idei este construita intreaga actiune a filmului.

Povestea filmului are la baza romanul „The Invention of Hugo Cabret” a autorului Brian Selznick.

Ce mi-a placut:

– Martin Sorsese si John Logan au reusit sa redea perfect cotidianul si cinematografia anilor ’30, de la cadrele din gara, pana la atelierul in care se construiau visele (primele platouri de filmare, dupa ce fratii Lumiere au inventat primul aparat de proiectie cinematografica).

– este un film in care fiecare cadru respira iubirea lui Scorsese pentru cinematografie

– filmul abunda in situatii noi, aventuri intelectuale, insertii moraliste

– este un film care nu te plictiseste, intrigant si educativ (spre mijlocul filmului Hugo si prietena lui Isabelle, fiica adoptiva a lui merg la biblioteca si cauta carti despre „Inventarea visurilor”, urmand o trecere scurta in revista a aparitie cinematografiei si a creatorilor filmului timpuriu, a modalitatilor de filmare, a primelor platouri de filmare etc.)

– identificarea lui George Melies ca personaj in film, cu „Voyage sur la lune” da o nota pur educativa filmului si ne concentreaza atentia exclusiv asupra artei conamatografiei. Pentru a face trecerea de la orfanul Hugo care fura in gara piese pentru robot, la geniul ascuns al cinematecii, Scorsese da viata pentru cateva clipe robotelului (automatonul), care deseneaza afisul prmiului film science fiction mut filmat alb-negru „Voyage sur la lune”, al lui George Melies.

– personajul Isabelle sunt sigura ca este construit de Scorsese cu scopul de a integra literatura intr-un mod delicat in subconstientul auditoriului. Fetita abunda in replici precum: „Este fascinant. Ma simt la Jean Valjean in Mizerabilii”. De asemenea, finalul filmului este neasteptat, revine la un context din film in care fetita se intreba care este menirea ei in viata…minunat!

– ii lipseste drama lacrimogena, latura telenovelistica specifica multor filme

– este un film care prezinta intr-o varianta demna, inteligenta 2 concepte: ambitia si recunoasterea

Replica retinuta: „In carti personajele mereu plang”

Daca inca nu v-am convins ca merita sa renuntati pret de aproximativ 2 ore la o comedie de weekend pentru a vedea Hugo,, va invit sa vedeti si trailer-ul:

P.S. sunt absolut fascinata de muzica de soundtrack. Mai jos, cateva melodii:

ZAZ- Coeur Volant

Howard Shore – The Thief

Howard Shore – The invention of dreams

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: