O improvizatie numita viata

Zilele trecute am avut un training de improvizatie cu Bogdan Grigore. Mi- a placut foarte mult de el…are un fel de-a lucra cu oamenii care te atrage si care te face sa-ti doresti sa accepti provocarile lui. Da, da, provocari au fost pentru mine….de obicei sunt mai retrasa in grupuri, prefer mai degraba sa observ, decat sa fiu observata…

Ce am facut?

Jocul 1: Lasa-te condus si condu la randul tau (asa am denumit eu jocul, o sa caut si corespondentul lui real)…as putea sa descriu exercitiul, insa nu are farmec daca nu-l incercati pe nepusa masa, sa vedeti cum este.

Ce-am invatat? Ca nu am absolut nicio problema in a lasa pe altcineva sa ma coordoneze si ca ma responsabilizez incredibil de tare atunci cand trebuie sa conduc eu (vroiam sa am o strategie coerenta, astfel incat sa nu-i creez disconfort, ameteala sau sa-l frustrez pe partenerul meu)

Jocul 2: Creatia in echipa – ne-am grupat pe echipe, alese de catre trainer, astfel incat sa putem socializa si cu persoane mai putin cunoscute noua. Ni s-a dat un eveniment din istorie si un task (din nou voi omite detaliile, pentru ca trebuie sa experimentati).

Ce-am invatat? Ca-mi place sa lucrez in echipa, ca pot sa-mi asum o decizie si sa incerc sa dau o directie atunci cand echipa pare confuza…si ca oamenii, daca le vorbesti adecvat, pot accepta sugestiile tale, chiar daca nu te cunosc si vice versa.

Jocul 3:  Nu te cunosc, dar as putea s-o fac in 30 de secunde. Ideea jocului este urmatoarea: se iau 2 bucati persoane care nu se cunosc si se formeaza o echipa. Trebuie sa afli in 30 de secunde lucruri relevante despre coechipierul tau.

Ce-am invatat?

Ca atunci cand „trebuie” sa cunoastem o persoana in regim de urgenta, asociem lucrurile pe care ni le spune cu experiente sau preferinte personale… 🙂 E felul nostru de a identifica similaritatile cu omul necunoscut, pentru a-l transforma dintr-un strain, intr-un simpatic.

Jocul 4. Vorbeste-mi despre ce-ai mancat la micul dejun…restul sunt detalii de neretinut!Treaba sta in felul urmator: ne povestim ce-am mancat la micul dejun pret de jde secunde si apoi inchidem ochii si ne se adreseaza diferite intrebari din partea trainerului. Vreti sa stiti ce intrebari? Neah, what’s the fun in that?

Ce-am invatat?

Ca am atentie distributiva si ca nu ma limitez doar la comunicarea verbala…desi, uneori mi se pare ca acord atentie la exagerat de multe lucruri care doar imi incarca mintea. Ar trebui sa mai exersez la filtrarea informatiei :))

Daca am omis ceva, rog colegii mei de Young Professionals Academy sa completeze printr-un comentariu.

Respect!

P.S. felicitari lui Bogdan Grigore pentru lucrurile bune pe care le realizeaza. Detalii despre trainingurile lui gasiti pe improvizatie.ro

Melodia articolului de astazi:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: