Ziua Tradatorilor – o politica mandatory, not voluntary!

Aseara am vizionat filmul Ziua Tradatorilor (The Ides Of March), o drama cu iz politic, regizata de George Clooney.

                                                             Sursa foto: http://collider.com/

Nu am fost niciodata fana a filmelor politice, insa manata de curiozitatea de a vedea inca un film regizat de Clooney si de privit una bucata Ryan Gosling pret de 101 minute, in mana cu o imensa cutie de floricele popcorn, m-am asezat cumintica in pat, dand din picioare de nerabdare (si de plictiseala cu treburile organizatorice), asteptand sa cante cucu’ din capul meu „Play”.

Sinopsis: Filmul este centrat pe evolutia emotionala a tanarului Stephen Meyers, insarcinatul cu relatia cu presa, subordonatul sefului de campanie al guvernatorului Mike Morris (George Clooney), in contextul „duelului politic” dintre acesta din urma si senatorul Ted Pullman (Michael Mantell): ultima miza – castigarea alegerilor in statul Ohio. Foarte inteligent, aparent precaut, cunoscator al regulilor campaniilor electorale, Stephen se lasa furat de  mirajul ascensiunii profesionale si derapeaza de pe traseul integritatii politice, pe care pana la un moment dat o personifica perfect.

Filmul este presarat cu secvente amoroase, sinucidere, „injunghieri in coloana vertebrala a moralitatii” si ne dezvaluie la final un adevar zacut latent in mintea tuturor: „In dragoste si-n razboi politica totul e permis!”

Distributie de exceptie, pe toate planurile, personaje jucate veridic:

Ryan Gosling – Stephen Meyers, un personaj tanar, fresh, care invata ca odata incalcate regulile jocului, totul e permis

George Clooney – Mike Morris, prototipul politicianului care promoveaza puritatea si transparenta politica, insa ascunde sub cearceaf scurta escapada extraconjugala cu o tanara din staff-ul sau electoral

Philip Seymour Hoffman – aparent moralitatea intruchipata intr-un domeniu in care termenul lipseste cu desavarsire, da dovada de o metoda mai excentrica (cu caracter de turnator) de a-si pedepsi discipolii

Ar mai fi tanara blonda, in varsta de 20 de ani, Molly Stearns (Evan Rachel Wood), substanta acceleratoare a dramei psiho moralisto politica a tanarului Meyers.

Ce mi-a placut:

– cele 101 minute neplictisitoare, care mi-au suscitat interesul constant

– costumele actorilor, care dadeau un iz cu staif, asa cum se cade contextului scenariului

– interpretarea actorilor a fost veridica, nefortata, chiar lejera as indrazni sa spun

– coloana sonora: reusita sincronizare intre muzica lui Alexandre Desplat si povestea filmului

– secventa mea preferata, alaturi de replica preferata „Make it mandatory, not voluntary!” (un preview al secventei puteti vedea mai jos- mie mi se pare ca exprima adevarata esenta a gandirii politice)

Ce nu mi-a placut:

– mi s-au terminat floricelele pe la sfertul filmului (ups)

Respect!

P.S. mai jos, melodia mea preferata de pe coloana sonora:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: