Şapte scări de urcat şi-un Braşov în care timpul stă în loc

Un fel de confesiune de început: Spuneam săptămâna trecută că voi scrie despre lucrurile pe care vreau să le fac pentru mine. Am o pasiune  care poartă numele de „călătorii”… dacă m-ar ţine buzunarele şi dacă timpul meu ar fi altul, aş hoinări prin lume cu un ghiozdan în spate şi-un aparat foto de gât, nimic mai mult! De aceea, amendamentul meu pentru aceste luni rămase din 2011 este să resuscitez secţiunea ” Un rucsac, un aparat foto şi-o lume de văzut -idei de weekend, de calatorii” pe care am început-o în 2009 şi pe care am pierdut-o pe drum…

7 scări de urcat şi-un Braşov în care timpul stă în loc

Plecare: Bucureşti, ora 09:00 (după ce ne-am delectat papilele cu gustul energizant al cafelei făcute la ibricul nostru micuţ şi vintage)

Traseu: Bucureşti -Ploieşti (şoseaua de centură)-Comarnic (unde am făcut un scurt popas ca să ne alimentăm cu un covrig aburind) – Sinaia (am străbătut centrul ca să nu uităm cum arată) – Buşteni (între Sinaia şi Buşteni am admirat forţat timp de 25 de minute peisajul, superb de altfel, deoarece se lucrează pe traseu şi se circulă pe o singură bandă pe câteva porţiuni de drum) – Timişu de Sus – Timişu de Jos (prima oprire – 7 Scări, zonă turistică nesemnalizată pe drumul dinspre Bucureşti, dar o poţi vedea când vii dinspre Braşov).

Şapte Scări de urcat

Se ajunge într-o zonă de camping (mai degrabă improvizat) de unde poţi face mai multe trasee (cel mai scurt este cel de o oră şi se ajunge la Canionul  şi Cascada 7 Scări – pe acesta l-am ales noi din lipsă de timp).

Pentru cei care şi-au rezervat mai multe zile pentru a explora munţii noştri frumoşi există mai multe variante:

Timişu de Jos – Drumul Morii – Cascada Şapte Scări – Cabana Piatra Mare (traseu de 4-5 h)

Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare – Poiana Stânii Pietricica – Cabana Cioplea – Predeal

Revenind, plină de entuziasm mă înham la drum cu aparatul foto în mână, fascinată de drumul lin, împădurit, plin de brazi falnici de un verde închis aproape ireal, urmând cursul unui pârâu în care pietrele spălate de ape îşi schimbau culorile în funcţie de lumina soarelui.

La un moment dat, am avut de urcat cam vreo 15-20 de minute, pe un drum îngust, dar bătătorit de mii de paşi curioşi. Incomod a fost când pe această fâşie de pământ coborau şi urcau oameni deopotrivă, însă dacă ştii să aştepţi e totul ok….câteva secunde de răgaz pentru a admira arhitectura naturii.

Am ajuns în 40 de minute la Canion, lăsând în urmă o frumoasă cascadă şi răcoarea din pădure. Şi plini de entuziasm ne-am avântat în Canion. Prima impresie: „Doamne, câte gunoaie! Ce scări de fier şubrede!”. Cu toate astea, am început să urcăm, pe alocuri uşor îngrijoraţi (la un moment dat se urcă pe lângă o cascadă şi scările sunt lungi şi destul de umede, trebuie să fii puţin atent atunci când urci). Dar, cum se deschide Canionul, cât este de frumoasă priveliştea, cum natura este ea însăşi,neretuşată de mâna omului. Urcând în canion tot mai sus, tot mai spre inima lui, simţi cum tu devii natura şi cum natura este „tu”.


După un răgaz de câteva minute la ieşirea din Canion, ne-am întors la maşină şi ne-am îndreptat către Braşov.

Un Braşov în care timpul stă în loc

Braşovul l-am mai vizitat de câteva ori. Întotdeauna mă fascinează străduţele înguste, modul calm şi chibzuit în care oamenii vorbesc, felul în care timpul stă şi oricâte maşini şi claxoane ar fi parcă ceva le amuţeşte, parcă Tâmpa are o baghetă magică şi face ca tot ygomotul şi toată agitaţia secolului nostru să dispară.

Am vizitat clasicele: Piaţa Sfatului, Biserica Neagră, Cetăţuia din Braşov, dar am străbătut la pas toate străduţele şi am admirat arhitectura deosebită a clădirilor.

Ca şi cazare, Strada Lungă oferă numeroase opţiuni de cazare la pensiuni. Noi am optat pentru Pensiunea Italiană, am ales-o pentru că este foarte aproape de centru (10 minute de mers pe jos) şi datorită arhitecturii deosebite a camerelor.

P.S. Vă recomand cu multă căldură să daţi o fugă până în Poiană şi să va delectaţi cu o masă tradiţională la Stâna Turistică. Localul pare un muzeu specific românesc , o să pun câteva fotografii zilele următoare pentru că ele spun mai mult decât orice cuvânt.

Respect şi drumeţie plăcută.

Eu, un rucsac, un aparat foto şi România



Anunțuri

Un comentariu

  1. foarte faine pozele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: