Nu-mi place să mă port!

Am în dulap multe haine, unele dintre ele le port până se rup, altele au încă eticheta pe ele…însă, există o singură haină pe care o îmbrac 365 de zile pe an şi pe care în primele 30 de secunde o dau jos şi port altceva. Nu-mi place să mă port pe mine, pentru că la un moment dat materialul personal a încetat să mai conteze, am încetat să cred că e o parte din ceea ce sunt, fără a înţelege că dacă trag de firul care mă deşiră o să rămână-n urma mea doar un ghem de regrete şi de frustrări.

Am uitat să mă port? Ce glumă bună….cum ai putea uita vreodată ceea ce eşti, când tot ce faci în fiecare zi este să te renegi?

Atunci poate nu sunt eu de vină…poate e timpul care se contractă, rutina, monotonia, depresia, calculatorul, poate sunt nervii prea mulţi şi prea băgaţi în seamă…NU, sunt doar eu care mă evit, mă ascund în spatele unor clişee pentru că în esenţă sunt prea fricoasă să mă înfrunt!

Aşadar, societatea e de vină….trebuie să fie ea, dacă nu am curaj să fac nimic pentru mine, trebuie să fie roboţelul cu chipul meu cel care nu ştie cum să procedeze….trebuie să fiu eu cea lipsită de tupeu, cea care n-are curaj să lupte pentru ea însăşi, cea care coase hainele altora şi care-şi ignoră produsul personal…pentru că e mai uşor să-i „repari” pe ceilalţi decât pe tine.

Vreau să cânt la chitară, vreau să văd lumea, vreau să scriu o carte, vreau să mă plimb cu bicicleta, să merg la sală, să-mi fac un portofoliu foto, să creez lucruri care să conteze, vreau să-i fac surprize lui, vreau să-i fac fericiţi pe cei de lângă mine, vreau multe….şi niciodată nu intră în planurile mele „vreau să fiu eu”.

Şi el….el vede tot ceea ce nu văd eu că sunt, însă nu pot să văd prin ochii lui nimic…pentru că ploaia de imperfecţiuni ce am creat-o între noi mă orbeşte.

„Dar, o să fac ceva!” tradus „Trebuie să fac ceva pentru mine!” rămâne de cele mai multe ori o simplă afirmaţie spusă la drum de tristeţe mare…

Mă blochează gândul că trebuie să mă „recunosc”, să mă întâlnesc din nou cu mine…să-mi acord credit, să ieşim împreună…să am o relaţie reală cu propria mea identitate…dar, îmi datorez încercarea!

De astăzi, aş vrea ca-n fiecare săptămână să pot scrie un post despre un lucru pe care l-am făcut pentru mine. Uraţi-mi succes, alăturaţi-vă sau doar urmăriţi-mă….dar, staţi aici…am nevoie să fiţi lângă mine să bem şampanie la finalul anului…. 🙂

Respect!

Anunțuri

4 comentarii

  1. Nu numai ca-ti urez succes, dar o te trag de maneca asa, pe vineri, saptamanal, in caz ca nu ai scris post-ul pana atunci!

    PS: Paragraful meu preferat: „Vreau să cânt la chitară, vreau să văd lumea, vreau să scriu o carte, vreau să mă plimb cu bicicleta, să merg la sală, să-mi fac un portofoliu foto, să creez lucruri care să conteze, vreau să-i fac surprize lui, vreau să-i fac fericiţi pe cei de lângă mine, vreau multe….şi niciodată nu intră în planurile mele “vreau să fiu eu”.”

    1. Multumesc, honey….poate dai si tu un comentariu cu ce-ai facut tu pentru tine, facem terapie in grup!

  2. Succes in ceea ce ti-ai propus. Este o misiune grea dar plina de satisfactii, daca faci ceea ce trebuie, daca dai totul pentru a ajunge unde iti propui, fara compromisuri, fara delasare!

  3. roxana · · Răspunde

    pt tine … iti poti oferi si un masaj relaxant, sau o masca de fata..
    avem nevoie si de rasfat. iar daca cei din jurul nostru nu o fac, sa o facem noi pt noi insine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: