Lucruri simple

Vroiam să scriu despre cu totul altceva…şi cu toate astea voi vorbi despre prietenie, despre oameni care ne marchează evoluţia personală, despre amprente, despre pedagogi, despre linişte, despre  secrete trăite cu cei mai buni prieteni, despre sfaturi, despre necondiţionat, despre renunţări, despre sacrificii, despre înţelegere, respect, intrigi, despre situaţii, teste şi toate picanteriile care intervin într-o prietenie şi care te amprentează.

Am prieteni dragi pe care îi folosesc drept batiste atunci când sunt tristă, pe post de calmant atunci când sunt supărată, sunt „Oracolul” meu atunci când tânjesc după sfaturi şi vorbe bune, sunt conştiinţa mea ori de câte ori greşesc, îmi sunt pedeapsă când o comit, sunt oglinda în care mă uit ori de câte ori mă pierd, sunt colacul de salvare când plutesc în derivă…sunt eu în mii de celule, sunt ei ascunşi în mine. De la ei învăţ în fiecare zi…de ei mă agăţ când simt că mă afund în banalităţi şi mediocrităţi de care îmi pasă prea mult, ei sunt gândul meu bun şi cu ei sunt eu, plângăcioasă, mofturoasă, iubitoare, plină de pasiune, alintată, răsfăţată, tristă…lângă ei nu mă simt experimentul nimănui şi îmi încarc bateriile.

N-o să le spun numele pentru că nu contează, n-o să-i numesc fete sau băieţi pentru că e irelevant, sunt Ceva-ul de care am nevoie mereu.

Prietenia  e ceva simplu, nu e ceva etern, nu îţi oferă garanţii, nu poţi fi prietenul tuturor cum nici toţi nu vor putea fi prietenii tăi, prietenia adevărată te ceartă şi te iubeşte deopotrivă, te testează, te face să suferi, te face să te simţi frumos, apreciat…

Nu m-am întrebat niciodată dacă prietenii pe care-i am acum îi voi vedea lângă mine pe băncuţa din faţa azilului, ştiu doar că sunt lângă mine în acest moment şi nu mai contează altceva deocamdată.

Relaţiile sunt simple, oamenii le complică, noi le complicăm, eu le complic, tu le complici voluntar sau involuntar. Nu am considerat niciodată că trebuie să-mi justific relaţiile de prietenie, nu am ţinut cont de sexul unui prieten, ba chiar mă bucur că sunt diferiţi toţi, că sunt fete şi băieţi, pentru că da, am atâtea experienţe şi învăţături de cules de la ei. 

Nu fac aprecieri pe baza unor senzaţii despre prieteniile altor oameni şi atunci când apreciez un om îi arăt asta, ochii mei o arată, starea mea de spirit o transmite,  îmi place ca ei să ştie deşi ei n-au cerut niciodată confirmări, îmi place să le fac surprize pentru că acesta e felul meu de ale mulţumi pentru că-mi sunt alături.

Îi mulţumesc „Preţioasei” pentru că întotdeauna îmi desenează zâmbete pe chip când nu le am, că e colacul meu de salvare când mă înec într-un pahar cu apă plată

Mă înclin în faţa ” Lupului mamă” pentru că mă iubeşte în fiecare zi, pentru că suferă alături de mine, pentru că mă încurajează să-mi folosesc „talentele” de detectiv:)) şi mă învaţă să nu mă plictisesc

Jos pălăria pentru tine, „Calmule pedagog”, căci mă suporţi aşa mofturoasă cum sunt şi pentru că ai încredere în ceea ce sunt şi în ceea ce pot fi

„Furtună” îţi dedic toate plimbările cu vaporul emoţiilor pe ploaie, vânt, soare, calm, grindină, ninsoare, taifun…

Şi pentru tine, „Amprentă”, numai admiraţie fiindcă am învăţat o parte din viaţă step by step şi asta voi purta etern gravat în mine, indiferent de ce ne rezervă viaţa

Prietenia nu se explică, nu se judecă…pentru că nimeni n-ar putea să înţeleagă ceea ce nu trăieşte!

Respect pentru toţi cei care au „prieteni necondiţionaţi” de mulţi ani, de câteva luni, de câteva săptămâni, de un pumn firav de zile…

O  melodie simplă:

Anunțuri

Un comentariu

  1. Sunt de acord cu tine… Prietenii sunt langa tine neconditionat, in orice moment al vietii. Unii prieteni raman prizonieri ai trecutului, altii sunt trecatori dar au la momentul trespectiv un cuvant de spus asupra personalitatii tale deci nu-si pierd calitatea de prieten, iar cei mai putini dintre ei sunt prietenii care raman langa tine pe tot parcursul vietii. Indiferent daca legatura se pierde, ea revine si asta pentru ca prietenia deja a prins radacini puternice. Oamenii fara prieteni traiesc intr-o tristete permanenta pentru ca atunci cand au durere in suflet nu au cui sa si-o impartaseasca, raman cu un gol ce nu mai poate fi umplut.
    Cu prietenie, Oana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: