Bucăţi de viaţă

Şi nu mai pot să plang, sunt seacă, sunt goală,

Nu mai sunt eu, cea de ultima oară

Mă simt furată de un peisaj banal

Care emană parfumul fatal

Iar eu îl miros ca pe-un drog

Mă face să pierd contactul cu mine,

Mă face să uit de ziua de mâine.

Sunt ţintuită în prezentul ce doare

Care mă sfâşie fără-ncetare,

Care-mi contractă timpul prea tare,

Şi-mi scârţâie viaţa zdrobită-n picioare.

Mă uit cu privirea seacă,

Par fascinată de gândul că timpu’o să treacă,

Mă zbat lăuntric, în chinuri cumplite…

Sunt plină de gânduri silfide

Încerc să mă regenerez din seva iubirii,

Mă injectez cu insulina plăcerii

Am grijă să-mi fac o doză la timp,

Tristeţea meschină să nu pot s-o simt,

Căci eu sunt pacientul etern

De sănătate sufletească nedemn,

Sunt …ah, dar ce-aş putea astăzi a fi

Spune-mi, te rog, că tu poţi să ştii.

Respect!

P.S. melodia de mai jos îmi calmează întotdeauna gândurile

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: