„Doar cuvinte!”:capitolul 1-Pa facultate, pa cămin…

Spuneam la un moment dat că voi scrie un roman virtual „Doar cuvinte!”, iată primele pagini…

Acelaşi miros infect din fiecare zi, metroul plin de oameni disperaţi, care luptă animalic pentru un loc în el, de parcă lumea lor s-ar sfârşi în acel moment, hypermarketuri ticsite cu persoane care poartă adevărate războie pentru produsele suprataxate de la raft, resturi de demnitate care cerşesc la colţ de stradă pentru că nimeni n-a venit să le ofere personal o viaţă perfectă, câini vagabonzi alergând cu speranţele noastre în dinţi, maşini cu şoferi isterici care n-au înţeles că şi ceilalţi vor să ajungă acasă, feţe goale şi şterse cu buretele promisiunilor desuete ale conducătorilor, îndrăgostiţi care se ţin de mână instinctiv,aaa, şi eterna vorbă “N-am timp!”, care a devenit un soi de “gen” în limbajul nostru urban…iar eu, eu cu toate aspiraţiile mele, mă încadrez perfect în peisaj. Uneori mă întreb dacă este o glumă proastă perioada asta, un pariu pierdut cu demnitatea, sau dacă  nu cumva ăsta este traiul pe care-l merităm cu adevarat!

Bună, sunt Ada, proaspată absolventă de facultate şi o împătimită a orelor de muncă.

Azi m-am mutat din căminul în care mi-am petrecut 4 ani din viaţă şi unde au rămas amintiri frumoase şi eu-l răzvrătit şi indiferent care mă definea odată. Acum m-am mutat într-un apartament superb, cu o privelişte grozavă la vecinii din blocul alăturat, şi sinceră să fiu, ar trebui să-l consider un moft la cât plătesc chirie în fiecare lună . Iar proprietarul, un om foarte creativ, cu mult simţ esteti,  mi-a împărtăşit ideile lui feng-shui în arta decoraţiunilor interioare: “Aici ar merge pusă o canapea din piele ecologică, un mobilier jos şi uşor pentru cărţi, iar în dormitor, pfaaa, să vezi ce relaxată te vei simţi dacă îţi vei lua un pat dublu aşezat pe peretele astă, ca să te trezească soarele dimineaţa, ca la mare!” Da,da, hai că asta m-a spart, mai ales că puteam să orbesc de la zecile de geamuri ale vecinilor, care aproape că îmi respiră în dormitor.

În fine, crib-ul meu e decorat după ultimele tendinţe în decoraţiuni, biroul simplu pe care stă obosit calculatorul, o perdea vesela şi o canapea, astea toate îmi definesc mediul existenţial. Şi cel mai tare mă bucură faptul că pot profita de ele în cele fix 3 ore pe care le petrec zilnic în luxosul meu apartament.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Unde e capitolul doi ? A trecut destul timp ! Poate il scrii chiar acum. Sau nu ai timp.

    Totusi, daca ai sta mai mult de 3 ore acasa, probabil te-ai bucura de luxosul tau apartament stand in fata calculatorului obosit si dand click-uri prin Facebook.

    1. vine si capitolul doi, am avut lucrarea de disertatie si a trebuit sa-mic analizez toate resursele in acea directie. Da, ma bucur de toate lucrurile care ma inconjoara, era vorba de faptul ca acum totul costa mult prea mult si nimanui nu-i pasa de cei din jur si ca toti ne vand gogosi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: