Aşa e viaţa!

Până nu demult visam la o viaţă perfectă, fără să înţeleg că perfecţiunea cea mult râvnită nu este altceva decât câte un strop din toate momentele  pe care le trăiesc şi pentru care, de cele mai multe ori, nu sunt pregătită. Mă sperie, mă debusolează, mă zdruncină avalanşa de situaţii neplăcute, de griji, de frământări, care mă izbeşte fără jenă peste ochi, care mă face uneori să mă aşez în fund pe asfaltul rece al conştiinţei şi să strig înlăuntrul meu:Eu de ce nu am aia, aia ,aia, aşa cum au alţii?Ce au ei şi-mi lipseşte mie?

Însă, de ceva vreme încoace mă întreb aşa: Dar, ăia care au aşa, aşa şi-aşa, au ce am eu? Ne-am dezgolit prea mult de propria persoană şi încercăm să atingem statusul altora, fără a ne gândi măcar odată că poate nimicurile pe care le avem şi le trăim noi înşine în fiecare zi sunt ţelurile altora.  Şi mi-am promis, de când am avut această revelaţie renegată de enşpe ori, că n-am să mai fiu nerecunoscătoare pentru toate lucrurile ce viaţa mi le oferă, în felul ei, şi-am să încetez să vreau să fiu actriţa principală pe scena destinului altcuiva. Şi ştii de ce? Pentru că sunt suficient de egoistă încât să nu vreau să renunţ la tot şi la toţi pe care-i am în viaţa mea acum.

Cu respect!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: