Rămăsesem datoare cu o explicaţie…De ce ne place să ne autodistrugem ?

De ce nu ? Adică, este singurul lucru pe care mulţi dintre noi îl percepem ca şutul ăla în fund care te face să mergi mai departe, pentru că e mai uşor să îţi plângi de milă şi să te consideri un oropsit de soartă, decât să faci ceva, pentru că ai da totul cu curul în sus dacă ai lua atitudine şi ai începe să priveşti lucrurile mai puţin teatral, pentru că e greu să-ţi imaginezi că oamenii sunt atât de răi şi că tu ai putea face parte dintre ei, pentru că nu ai ambiţie, deşi te baţi cu pumnul în piept că asta e cea mai tare calitate a ta, pentru că e mai uşor să-i laşi pe alţii să facă şi tu să te uiţ şi să-ţi plângi de milă, pentru că aşa ai văzut tu de mic că se face şi te-ai gândit că aşa e firesc, pentru că e bine să fii tot timpul obsedat de cel de lângă tine căci aşa nu vei fi niciodată pus în postura de a-ţi corecta propriile defecte, pentru că e mai simplu să faci răutăţi gratuite, decât să faci fapte bune cu beneficii mutuale, pentru că ai vrea să te ridici la nişte performanţe pe care tu le consideri supreme…dar care, de fapt, nu-ţi plac decât prin prisma faptului că te-ar integra social mai bine, pentru că nu înţelegi că revistele sunt ficţiune şi că noi trăim într-o lume reală, pentru că idealul nu-l reprezintă cei mai bogaţi oameni din lume, ci oamenii cu cel mai bogat suflet, pentru că încerci ca fraierul să crezi că nu vei avea niciodată o casă a ta, în loc să te bucuri de lucrurile şi de persoanele care formează adevăratul  tău adapost şi să-i multumeşti cui crezi tu că ai totuşi un acoperiş rezistent deasupra capului şi că ai cu ce să-l susţii, pentru că n-ai tărie de a recunoaşte că viaţa la care visezi tu o au 3-4 oameni de pe pământ şi tu faci parte din mulţime, mulţimea care face diferenţa în lumea asta, pentru că n-ai înţeles că dacă tu nu ai un lucru nu înseamnă că celui pe care-l invidiezi nu-i lipseşte ceva ce ai putea avea tu, pentru că a te simţi bine în pielea ta şi a te privi cu demnitate şi cu respect nu înseamnă a fi narcisist, ci înseamnă doar că îţi pasă de tine, pentru că e imatur să consideri că dacă n-ai un lucru înseamnă că n-ai nimic etc.

Este uşor să dăm destul de des vina pe cei din jur, sau este greu să ne schimbăm concepţia şi priorităţile şi să privim viaţa într-un mod mai puţin dramatic…nu jucăm un rol într-o piesă la nimereală, ne trăim doar viaţa…acesta este mesajul meu pentru toți oamenii pentru care stresul și depresia suntîn topul modului lor de viață, și în această categorie este inclusă și subsemnata.

Cu respect pentru o viață mai puțin nebună!

Asta e o melodie care descrețește frunțile: Bobby McFerrin-„Don’t worry, be happy”

Anunțuri

Un comentariu

  1. Silvia · · Răspunde

    Se spune ca e bine sa ai un model in viata, sa vrei si tu sa ajungi ca el. Nu zic nu, dar sa nu dai in extrema cealalta si sa ajungi sa calci pe cadavre numai ca sa fii ca x. Eu sincer nu cred in astfel de modele. E mai bine sa ne cream idealuri proprii pe care sa le atingem prin puterile noastre, sa luptam pentru ele, sa ne canalizam energia numai pentru ele, fara sa invidiem sau sa tanjim la ceea ce au altii. Recunosc ca am momente in care sunt invidioasa chiar si pe cei mai apropiati prieteni ai mei..as vrea sa nu se mai intample. Recunosc ca sunt multe lucruri de care nu sunt mutlumita si pentru care nu fac nimic (in afara faptului ca imi plang de mila) si nici asta nu as vrea sa se mai intample.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: