O ţară de masochişti camuflaţi

Mă trezesc dimineaţa…cu faţa la cearceaf, ca în 90% din zilele dintr-un an şi îmi spun: “Încă o zi de rahat!” Mă îndrept spre baie, aprind becul, dau cu ochii de oglindă şi brusc deprimarea mea atinge cote maxime pentru că îmi văd şi îmi analizez toate imperfecţiunile, îmi vine să mă bag la loc în pat, să mă ascund pentru că nu mă suport…pentru că nu sunt într-o pasă bună azi! Şi totuşi…mă spăl pe dinţi, pe faţă, mă şterg cu prosopul şi mă îndrept spre cameră ca să mă îmbrac…deschid şifonierul şi nu-mi vine să mă îmbrac cu nimic din el pentru că, deşi am haine cumpărate anul ăsta, mi se pare că sunt demodate, nu-mi mai plac şi basta!

 În fine, pun ceva pe mine, mă încalţ, mă dau cu parfum, pun geanta la umăr şi plec…Dacă ştiu că merg cu autobuzul sau cu metroul, încă din lift încep să mă încurajez: “Să vezi ce draci o să-mi facă toţi proştii din metrou/din autobuz! Cred că mă sinucid dacă iar miroase a cai verzi pe pereţi! Doamne, îi urăsc pe-ăia care au maşină! Eu de ce n-am avut norocul ăsta? etc.

Dacă în schimb ştiu că merg cu maşina proprie încep: “ Sper să nu fie aglomerat, că o să mă apuce nervii imediat şi vreau să ajung dracului odată la serviciu! Poate dau iar de toţi imbecilii care se cred mari şoferi…nu mai suport mizeria asta de Bucureşti!” şi alte minunăţii de-astea care te ‘autostimulează’ în creierii dimineţii.

Deci, să vedem până aici..cu metroul şi cu autobzul nu e bine că sunt aglomerate, oameni nespălaţi, înghesuială, pipăieli gratuite etc şi vrem maşină..bun, pe-asta pot s-o înţeleg. Dar când ai maşină? Ce nu-ţi mai convine? Că practic ai scăpat de toate lucrurile negative de care te lamentai odată…aaaaa, nu vrei să fie aglomerat! Care va să zică, ai vrea ca restul lumii să folosească metroul şi autobuzul ca tu să ajungi la timp şi să te trezeşti cu 10 minute înainte de începerea programului şi să mergi şnur pe drum? Băi, nene, asta vrea toată lumea…wake up bro, nu eşti singurul care gândeşte atât de…!

Bun, ajung la serviciu, mai vesel mai posomorât, complexele îmi colcăie prin toţi porii, nu mă simt prea bine mai ales dacă observ cumva ceva deosebit la vreun coleg…fie el bărbat sau femeie, bag ochii în pământ şi mă fac că nu observ sau îl complimentez cu gura şi îl invidiez cu ochii…în fine, imi fac treaba ca de obicei şi mă trec toate spumele dacă în loc de 2-3 chestii fac 5-6 de zici că aş trage la jug nu alta, nemulţumit mereu de banii pe care-i primesc  şi mă gândesc mereu ca merit mai mult dar din motive fie de comoditate, fie de obişnuiţă sau de frica de un nou start, nu fac nimic ca să schimb asta…

La prânz, din nou o dramă…mănânc şi inevitabil ceva se declanşează: Aş vrea să arăt ca un fotomodel, să colcăie muşchii pe mine…dar, evident că nu am bani şi nu am nici timp, că altfel eram non-stop la sala de fitness sau mai ştiu eu ce sporturi aş fi făcut…poate aş fi devenit chiar sportiv de performanţă şi m-aţi fi văzut pe la televizor, reprezentând Romania în competiţiile mondiale, nu??? Acum sunt complet deprimat! Ce viaţă nedreaptă trăiesc! Aşa mă încurajez de fiecare dată, deşi în sinea mea ştiu că dacă aş vrea cu adevărat, mi-aş putea rupe din ora de stat şi holbat la tv sau de frecat menta pe pereţii casei şi fără bani (pentru că din câte ştiu eu nu cere nimeni bani ca să intri în parc) aş putea merge să alerg o oră şi să mă relaxez totodată…dar nu, eu vreau la sala de fitness…şi nu am bani să merg acolo pentru că trebuie să-mi cumpăr ţigări, trebuie să-mi iau suc şi să dau banii şi pe alte prostii, că, deh, aşa sunt eu…Dar, vezi tu, eu sunt sărac şi orposit, pentru că nu-mi permit să merg la sala de sport.

Morala: nu am bani egal cu nu am timp şi am bani egal cu am timp.

Bun, iau un mijloc de transport personal sau în comun şi ajung acasă…arunc cu hainele şi mă bag la duş sau mă întind în pat şi butonez televizorul şi în afară de filme proaste şi talk-show-uri politice penibile si enervante nu găsesc nimic altceva aşa că….iau taurul de coarne şi mă bag la calculator, poate descarc vreun film sau altceva…..şi mă plicitisesc destul de repede…mă deprimă gândul că mă plictisesc cumplit, că nu mă pot relaxa odată ajuns acasă, că n-am bani să ies la terasă (revin la tigări şi la gratuitul plimbat prin parc etc.) şi mă gândesc să sfârşesc o nouă zi adormind scârbit şi constipat de la nedreptatea care mi se face din partea destinului zi de zi, având convingerea că şi mâine va fi o zi la fel de căcăcioasă ca asta.

Într-un post viitor vă explic “DE CE?”

Cu respect!

 

Shhhttt, listen to this:

Anunțuri

6 comentarii

  1. Silvia · · Răspunde

    Stii, niciodata nu sunetm multumiti de vietile noastre. D-asta avem si zilele astea de cacat si dorinta de a avea ceea ce au altii. Dar uitam sa ne gandim ca acesti „altii” poate la randul lor nu sunt multumiti si si-ar dori sa aiba ceea ce avem noi..Sunt creata si vreau parul drept – un exemplu penibil, dar care spune tot. Hai sa ne trezim dimineata si sa zambim pentru ca afara-i soare, pentru ca langa noi doarme o persona draga, pentru ca avem un caine care ne musca de picioare sa-l scoatem afara, pentru ca avem un acoperis deasupra capului, pentru ca avem o maslina pentru stomacul nostru, pentru ca suntem cat se poate de sanatosi sa ne implinim visele.

  2. irina · · Răspunde

    Mda…eram pornita sa dau un reply usturator, dar Silvia a zis mai dragut ce voiam eu sa zic:)…si 90% din an zilele sunt de rahat? mai calculeaza o data…nu cred ca e chiar asa…daca sunt asa sunt pentru ca noi le facem…in niciun caz nu ni le fac altii…

  3. Silvia · · Răspunde

    Am revenit cu un nou comentariu. Tocmai ce am citit o chestie foarte interesanta: Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca pana in anul 2030 depresia va reprezenta adevarata plaga sociala la nivel mondial…deja este mair aspandita decat cancerul sau SIDA!!!!! (aproximativ 450 milioane din lume sunt deja afectate de depresie). Ingrijorator, nu? Bine zicea Michael Jakson, heal the world make it a better place. Chiar si el cred ca suferea de o depresie destul de avansata.

  4. karma · · Răspunde

    eu zic sa facem un sport national: „Cat poti sa fii de masichist intelectual?” cred ca ar fi cel mai urmarit sport din lume…va pup!

  5. foarte tare, stiam eu de ce ma fac psiholog!de acum inainte cand se vor intalni un tip si-o tipa o sa se intrebe: „Ai vreo boala?” , „Da, am SIDA! Ptiu, ce bine, credeam ca esti deprimat!”

  6. Niciodata nu suntem multumiti…cateodata e bine…cateodata nu…important e sa nu ne dam batuti…sanatate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: