Piaţa muncii în comă

Cât de gravă este situaţia pe piaţa muncii? Din păcate deja a intrat în comă. Angajatorii scot de la naftalină job-uri „(in)disponibile” pentru aplicanţi, majoritatea firmelor angajează pe baza favoritismelor, se dau oameni afară într-o veselie, pentru că în 2008 au fost create mii de posturi nefolositoare în companiile mari, ITM-ul nu poate face faţă influenţelor firmelor fantomă, euro a crescut, sute de firme cu vechime de cel mult 2 ani pe piaţă sunt în insolvenţă etc.

 Dar cel mai grav mi se pare faptul că tinerilor cu potenţial li s-au închis uşile-n nas. Acum companiile nu mai au nevoie de oameni calificaţi profesional, vor Einstein-i, vor Superman-i pe bani puţini şi cu aptitudini de Merlin sau Vrăjitorul din OZ. Este revoltător că tinerii pregătiţi  mor de foame şi se întorc în oraşele natale, ratându-se profesional printr-o slujbă neînsemnată valorii lor reale, iar cei ce-ar trebui să-şi plimbe nepoţii în parc stau pregătiţi ca nişte bestii, gata-gata să muşte din fraierii care speră să schimbe lumea!

Nu vreau să fac discriminări profesionale, aş putea să muncesc orice, de fapt cred că asta şi se vrea…să ne omoare avântul, talentul şi visele şi să ne scufunde în resemnarea unui ghinion pe care îl vom purta toată viaţa.

Şi toate astea pentru ce? Pentru ca ei, Zeii companiilor, aceşti Nemuritori în profesie, să se simtă în continuare Gulliverul liliputanilor, pe care-i striveşte fără regrete ori de câte ori i se scoală. Cu toate astea, există o justificare pe care şeful ţi-o aruncă-n faţă de fiecare dată: “Criza financiară e de vină!”.

Hai, nu zău? Criza financiară scoate rahatul la suprafaţă..asta da justificare! Păi normal că e criza de vină, ce proşti suntem! Păi ce-ar fi să se dea el afară, cu tot cu salariul lui de enşpe mii de lei, când îi este atât de la îndemână să adune o mână de fraieri pe care să-i lase pe liber? E ca la loz în plic, cine are salariul mai mare dintre subordonaţi câştigă o superbă vacanţă profesională.

Şi începi disperat să depui sute, mii de CV-uri pe site-urile de specialitate, bombardezi companiile cu scrisori de intenţie încercând să le smulgi măcar o întrevedere şi …”nimic!”, asta e tot ce vei primi ca răspuns pentru toată strădania ta. Intri repede în depresie şi în faţa oglinzii exersezi moaca perfectă: ochii reci, seci, prin care să nu se vadă foamea şi disperarea şi îţi arcuieşti buzele pentru a rosti propoziţia care să te scoată din rahat în faţa prietenilor: “ Momentan lucrez de acasă la un proiect cu o companie online!”.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Sau mai exista si cazurile in care nu te dau afara, dar nu te mai platesc cu lunile! Si tu decizi sa nu pleci pentru ca tot speri ca situatia se va remedia si iti vei primi banii si iti spui ca oricum e greu sa iti gasesti un alt loc de munca, in final te complaci intr-o situatie dezolanta. Asta e, bine ati venit in campul muncii!

  2. costi · · Răspunde

    da, e de rahat toata situatia…si cand te gandesti ca toti sefii din organele publice pleaca in vacante in Dubai sau cine stie prin ce locuri fabuloase…oare se distreaza pe banii fraierilor?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: