“Doar cuvinte!”:Defectiv de plural

Job-ul mă oboseşte şi-mi fură tot cheful de a face toate lucrurile banale, simple, frumoase pe care le făceam înainte. Norocul meu este că atunci când ajung în căsuţa mea cu privire la vecini mă aşteaptă cineva care să-mi asculte durerile…şi totuşi ceva s-a schimbat…uneori mă simt atât de singură, vorbim în fiecare seară şi cu toate astea prea puţin pare a ne păsa, nu ne mai certăm deloc…pentru că absenţa unuia în faţa celuilalt a anulat orice chef de a iniţia o adevărată polemică pe o chestie absolut banală, avem două vieţi frumoase, suntem atât de sociali încât ne întrecem care ajunge mai târziu acasă, ne sincronizăm perfect zilele libere astfel încât să nu ne aglomerăm casa cu prezenţa amândurora, “te iubesc” în fiecare zi parcă tot mai mult….cu vorbele, ne sărutăm la fel ca în fiecare zi….atunci când ne trezim şi apoi evident, la culcare…ne sunăm de 4-5 ori pe zi ca să nu ne spunem nimic…ne ignorăm toate lucrurile pe care nici măcar nu ne-am obosit să încercăm să le corectăm….şi cel mai crud este faptul că am devenit defectivi de plural…

Mi-aş dori s-o iau de la capăt, să îl mai cunosc odată, să mă mai sărute ca şi cum ar face-o pentru prima şi ultima dată,să mă aştepte ore întregi să-mi fac curaj pentru ceva, să ne furişăm de toţi ca nu cumva să ne saboteze cineva relaţia, să trăiesc toate emoţiile lui în momentele în care pasiunea sa devenea şi a mea, să mâncăm pulpe prăjite la 5 dimineaţa timp de mai bine de o lună, după ce-am auzit trenul trecând, să pierdem nopţile doar pentru că eram prea egoişti să adormim şi să irosim aiurea timpul în care ne puteam uita non-stop unul la altul, să simt că mă doare absenţa lui, să ne mai cunoaştem odată…

Aş vrea să ……

Dar, din păcate, totul e la fel….am abandonat schimbarea pentru că într-un mod meschin şi masochist pare un preţ prea mare de plătit pentru amândoi…

Aşa că mă trezesc şi mâine dimineaţă, mă uit în oglindă şi-mi spun:”Ada, nu-i nimic, poate într-o zi….”

Mă înclin!

5 comentarii

  1. Draga mea, bucura-te de ceea ce aveti impreuna, de frumusetea din voi, de intelegere si sprijin!

    Este adevarat, principalul scop al fiecaruia dintre noi a devenit sa supravietuiasca unui ritm nebun, care atenteaza in fiecare secunda la linistea si seninul din interior.

    Important este sa nu sacrificam intotdeauna ceea ce iubim si ne face fericiti. O seara fara fotbal si fara ore peste program, o dupa-amiaza in doi, undeva in oras…

    Eh, dar bine ca vorbesc eu, care nu mai pot de atat timp liber:))

    Cu optimism,
    Ade

    1. da, asa este…vom vedea cum va rezolva situatia Ada (personajul principal din”Doar cuvinte!”). mda, important este sa nu lasi goana nebuna dupa cai verzi pe pereti sa distruga un lucru frumos pe care l-ai construit din suflet:)

  2. costi · · Răspunde

    Go!… Go!… Go!… pentu ceea ce crezi ca este cel mai important si ai sa vezi ca lucrurile marunte sunt cele care te acopera de mister…

  3. costi · · Răspunde

    what???

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: